5.2 Reteaua Fast Ethernet
Pentru retelele Ethernet care necesitã viteze de comunicatie mai mari, a fost introdus standardul Fast Ethernet (IEEE 802.3u). Acest standard a ridicat limita de vitezã de la 10 Mbps la 100 Mbps cu modificãri minimale la structura fizicã existentã, fiind foarte atractiv pentru îmbunãtãtirea retelelor Ethernet. Însã viteza ridicatã impune mai multe limitãri în proiectarea acestor retele
Distantele maxime pentru segmentele de retea Fast Ethernet si numãrul de statii legate la o retea Fast Ethernet depind de tipul cablului de transmisie folosit:
Distantele maxime pentru segmentele de retea Fast Ethernet si numãrul de statii legate la o retea Fast Ethernet depind de tipul cablului de transmisie folosit:
Determinarea întârzierii în propagare
Standardul Ethernet specificã lungimea minimã pentru un pachet la 512 biti. Astfel cã întârzierea introdusã de retea trebuie sã fie mai micã decât timpul de transmisie al celor 512 biti. Deoarece acest timp este foarte important în instalarea corectã a unei retele Fast Ethernet, este necesar a planifica reteaua pe baza lui:
• În primul pas se localizeazã cele douã noduri mai îndepãrtate unul de celãlalt;
• În pasul doi se determinã locul unde se va plasa hub-ul (sau hub-urile);
• Se însumeazã întârzierile introduse de fiecare dispozitiv si cablu (pe calea cea mai lungã) si se comparã cu 512. Dacã valoarea este mai micã reteaua este validã din
punct de vedere teoretic.
Durata de propagare este mãsuratã în timp pe bit. Un timp bit este definit ca durata unui bit de date pe retea (pentru Fast Ethernet 10-8 s) . Deoarece protocolul CSMA/CD cere ca primul bit al oricãrei transmisii sã ajungã în cel mai îndepãrtat punct al retelei înainte ca ultimul bit sã fie trimis, si dacã cel mai mic pachet are dimensiunea de 512 biti, rezultã cã reteaua trebuie proiectatã astfel încât în cel mai rãu caz sã avem întârzierea sub 512 timp bit.
Fiecare cablu si dispozitiv prin care trece semnalul de la un capãt la celãlalt va introduce o anumitã întârziere, dupa cum se poate urmari in tabelul 3:
Standardul Ethernet specificã lungimea minimã pentru un pachet la 512 biti. Astfel cã întârzierea introdusã de retea trebuie sã fie mai micã decât timpul de transmisie al celor 512 biti. Deoarece acest timp este foarte important în instalarea corectã a unei retele Fast Ethernet, este necesar a planifica reteaua pe baza lui:
• În primul pas se localizeazã cele douã noduri mai îndepãrtate unul de celãlalt;
• În pasul doi se determinã locul unde se va plasa hub-ul (sau hub-urile);
• Se însumeazã întârzierile introduse de fiecare dispozitiv si cablu (pe calea cea mai lungã) si se comparã cu 512. Dacã valoarea este mai micã reteaua este validã din
punct de vedere teoretic.
Durata de propagare este mãsuratã în timp pe bit. Un timp bit este definit ca durata unui bit de date pe retea (pentru Fast Ethernet 10-8 s) . Deoarece protocolul CSMA/CD cere ca primul bit al oricãrei transmisii sã ajungã în cel mai îndepãrtat punct al retelei înainte ca ultimul bit sã fie trimis, si dacã cel mai mic pachet are dimensiunea de 512 biti, rezultã cã reteaua trebuie proiectatã astfel încât în cel mai rãu caz sã avem întârzierea sub 512 timp bit.
Fiecare cablu si dispozitiv prin care trece semnalul de la un capãt la celãlalt va introduce o anumitã întârziere, dupa cum se poate urmari in tabelul 3: